Istorie generală

Frumoasele regiuni din nord-vestul Transilvaniei au un trecut marcat de numeroase evenimente istorice. Matei Corvin, Menumorut, Mihai Viteazul sunt doar câteva dintre personajele ale căror destine sunt strâns legate de aceste locuri.

Maramureș

Primele urme ale prezenței omului pe aceste meleaguri se pierd undeva în Paleolitic. Prima atestare documentară a Maramureșului datează din 1199. Din punct de vedere al organizării politico-administrative, Maramureșul a fost caracterizat de voievodate și cnezate românești, a căror evoluție a fost însă stopată de cucerirea maghiară.

Un mare moment istoric îl constituie Unirea lui Mihai Viteazul, când cea mai mare parte a zonei, inclusiv Cetatea Chioarului, a intrat în stăpânirea sa.

Din istoria acestui județ mai trebuie menționate faptele de vitejie ale haiducilor lui Grigore Pintea Viteazul, participarea localnicilor la revoluția pașoptistă, dar și la mișcarea națională începută la sfârșitul secolului XIX și consolidată odată cu Unirea de la 1918.

Bihor

Cele mai vechi izvoare arheologice care au legătură cu zona județului Bihor le găsim în epoca paleolitică și se concretizează în câteva unelte de piatră descoperite în dunele de nisip din zona Valea lui Mihai și Săcuieni.

Ținuturile Bihorului au fost greu încercate, fiind călcate de nenumărate ori de hoardele de popoare migratoare. Un important centru de rezistență a fost cetatea Bihorului, transformată în reședință domnească în timpul domniei voievodului Menumorut.

În 1660, cetatea Oradiei, construită pe dealul Promotor, este nevoită să accepte stăpânirea turcească. 32 de ani mai târziu, după anexarea Ardealului la Austria, cetatea își pierdea însemnătatea strategică. Nicolae Jiga, Iosif Vulcan, Emanuil Gojdu, Alexandru Roman, Partenie Cosma sunt câțiva dintre reprezentanții de seamă ai luptei din secolului XIX pentru drepturile românilor din zona Bihorului.

O altă filă din istoria acestor meleaguri este scrisă la 30 august 1949, când, în urma Dictatului de la Viena, asistăm la o rupere în două a regiunii, Oradea fiind anexată Ungariei.

Sălaj

Pe teritoriul județului Sălaj au fost descoperite desene cu o vechime de 12.000 de ani, pe pereții unei peșteri din Cuciulat (pe malurile Someșului).

Tot de numele acestui județ se leagă o mare descoperire arheologică: cel mai mare tezaur de aur din România (datează din neolitic și se găsește la Moigrad).

Pe teritoriul Sălajului s-a dat și bătălia de la Guruslău (3 august 1601), în care Mihai Viteazu l-a înfrânt pe Sigismund Bathory, în cinstea acestei victorii fiind ridicat un monument.

Și din această zonă s-au ridicat și au luptat pentru independență și unitatea românilor câteva figuri emblematice: Alexandru Papiu Ilarian, Simion Bărnuțiu, Iuliu Coroian, Iuliu Maniu etc.

Bistrița Năsăud

O mare parte din teritoriul actualului județ Bistrița Năsăud a fost inclusă în perioda 106-271 i.Hr. în provincia Dacia. După retragerea armatei romane, populația daco-romană și apoi cea românească s-a organizat în obști sătești și în formațiuni prestatale. Ele vor face parte ulterior din voievodatul condus de Gelu.

Zona județului Bistrița Năsăud este grav afectată de invaziile tătaro-mongole din anul 1241. Întreaga zonă va reuși totuși să se refacă, ba chiar să se dezvolte în secolele următoare. Se vor impune în mod deosebit două localități: Bistrița (ca centru administrativ, comercial, meșteșugăresc) și Rodna (renumită pentru minele sale de argint și aur). Prima atestare a orașului Bistrița datează din 1264.

Satu Mare

Primele urme ale civilizației umane găsite în județul Satu Mare sunt din epoca pietrei și a bronzului și au fost descoperite în Țara Oașului, Ardud, Medieș și Homorod, teritorii care au fost înglobate în secolul al X-lea în voievodatul condus de Menumorut.

Una dintre cetățile în care Menumorut a organizat rezistența antimaghiară a fost la Satu Mare (Castrum Zotmar).

În 1721 Satu Mare primește statut de oraș liber și devine un centru al breslelor meșteșugărești. După încheierea Primului Război Mondial, Satu Mare, asemenea multor alte așezări transilvănene, cunoaște o perioadă de înflorire economică și social-culturală.

Cluj

Numele județului Cluj este legat de o importantă descoperire arheologică. Săpăturile realizate în zona Gura Baciului au scos la iveală cele mai vechi așezări neolitice din România.

Geograful grec Claudius Ptolemeu este cel care a scris pentru prima oară despre o așezare de pe teritoriul de azi al județului Cluj, numită Napuca, distrusă ulterior și reconstruită sub numele de Napoca.

Cluj-Napoca de astăzi este atestată documentar în anul 1212, fiind menționată sub numele de Castrenses de Clus. La 23 februarie 1440 se naște la Cluj, Matei Corvin, cel care avea să devină peste ani rege al Ungariei.

În secolele XIV-XV orașul Cluj devine unul dintre cele mai importante centre economice, politice și culturale din Transilvania. De altfel, el va fi pentru o vreme capitala Transilvaniei.

În acest oraș este judecat și ars de viu la 5 februarie 1601, Baba Novac, unul dintre cei mai buni ostași ai lui Mihai Viteazul. În 1894 se desfășoară la Cluj procesul Memorandumului, în care au fost judecați cei care în urmă cu doi ani i-au inaintat lui Franz Joseph, împăratul Austriei, o petiție prin care cereau pentru populația română drepturi etnice egale cu cele ale maghiarilor.

Newsletter

Loading...Loading...